Se apropia miezul nopţii, trebuia să se grăbească. Margareta vedea nelămurit obiectele din jur. I se întipăriră în minte făcliile şi bazinul din pietre preţioase multicolore. Cînd păşi pe fundul bazinului, Hella şi Nataşa turnară peste ea un lichid roşu, fierbinte şi dens. Simţi pe buze un gust sărat şi-şi dădu seama că o spală cu sînge. Mantiei însîngerate îi luă lo¬cul alta — trandafirie, vîscoasă şi transparentă; Margareta simţi cum o ameţeşte mirosul uleiului de trandafir. Apoi o întinseră pe un pat de cleştar şi îi frecară trupul cu nişte frun¬ze verzi, mari, făcînd să-i lucească pielea.
In momentul acesta, dădu buzna înăuntru motanul, care se apucă să dea şi el o mînă de ajutor. Aşezîndu-se pe vine, la picioarele Margaretei, începu să-i frece tălpile, cu aerul unui lustragiu de pe stradă.
Margareta nu-şi amintea cine-i cususe pantofii din palide petale de trandafir, şi nici cum se încheiaseră singuri cu două catarame de aur. O forţă tainică o ridică în picioare şi o aşeză în faţa unei oglinzi; în părul ei scînteia o coroană regească din diamante. De undeva, apăru Koroviev, care îi atîrnă pe piept un medalion greu, oval, prins de un lanţ masiv, reprezentînd un pudel negru. Podoaba i se păru foarte grea reginei. Lanţul începu să-i roadă grumazul, medalionul cu pudel o trăgea tot timpul în jos, făcînd-o să se aplece. Dar, pentru neplăcerile pricinuite de lanţul cu pudelul negru, o răsplătea acel respect deosebit cu care o tratau acum Koroviev şi Behemoth.
— Nu-i nimic, nu-i nimic! mormăia Koroviev din uşă. Nu-i nimic de făcut, trebuie, trebuie neapărat… Ingăduiţi-mi, regină, să vă dau un ultim sfat: Printre oaspeţi vor fi tot felul de oameni, oh, foarte diferiţi unul de altul, dar nimănui, regină Margot, să nu-i acordaţi întîietate şi chiar dacă n-o să vă placă vreunul… fără-ndoială că n-o să lăsaţi să vi se citească sentimentele adevărate pe faţă, dar nu numai atît, nu trebuie, n-aveţi voie nici să vă gîndiţi la ele! Ar băga de seamă, ar băga de seamă din capul locului! Trebuie să-l îndrăgiţi, regină, da, să-l îndrăgiţi! în schimb, stăpîna balului va fi răsplătită cu prisosinţă. Şi mai e ceva: — să nu-i uitaţi pe nici unul! Fiecăruia măcar un zîmbet cît de mic, iar dacă nu veţi avea timp să-i aruncaţi o vorbă, să vă întoarceţi capul spre el măcar un pic! Orice, dar să-i luaţi în seamă, pentru că altfel, ei, oaspeţii, ar tînji…
După aceea, însoţită de Koroviev şi Behemoth, Margareta trecu din camera cu bazinul într-o beznă adîncă.
— Eu, eu, şopti motanul, eu am să dau semnalul!
— Dă-l! încuviinţă Koroviev din întuneric.
— Incepe balul!!! strigă asurzitor motanul, iar Margareta scoase şi ea un ţipăt scurt, rămînînd apoi cîteva clipe cu ochii închişi.

Fragment din capitolul “Mare bal la Satan” din cartea lui Mihail Bulgakov – Maestrul si Margareta.